AURELIA MIHAI la MNAC

AURELIA MIHAI. THE SOCIAL BEING OF TRUTH curator: Oana Tanase 03.06 – 30.08.2009 vernisaj / opening: miercuri / Wednesday, 03.06, 19h30 MNAC, Calea 13 Septembrie, Bucuresti Cum percepem distanta dintre adevarul incapsulat in filmul documentar si valoarea documentara din orisicare productie filmica? Cum resimtim, ca spectatori, confruntarea dintre spatiul documentar si cel fictional? Este oare intr-adevar “obiectivul” scos total din joc atunci cand plusam notiunea de fantastic? Unde anume excavam pentru “realitatile construite”? Nu cumva “documentarul” ca gen a ajuns sa vorbeasca tot mai mult despre un teren fragmentat si nesigur, privat si subiectiv, despre experienta, rememorare si impresie, atasament si ideologie – si asta in ciuda intelegerii comune cum ca el pescuieste din procesele vietii tocmai veridicul? Dar mai conteaza daca “intamplarea” a avut / are sau nu loc, de vreme ce greutatea atarna de politica “reprezentarii” si a “interpretarii” ei? THE SOCIAL BEING OF TRUTH propune sapte dintre piesele video ale Aureliei Mihai, realizate in intervalul 2002 – 2008, parte dintr-un portfolio solid care – cu doua exceptii – nu a fost anuntat public in Romania. Selectia urmareste sa faca vizibil un set de mecanisme si strategii cu care jongleaza Aurelia Mihai: de la investigarea domeniului privat la cea a unor clivaje si anacronisme sociale (“This is the Hour”, 2002, “Von Herzen”, 2007, si “From Time to Time”, 2003); de la camera fixa ce inregistreaza discontinuitatile consumate in ordinea cotidianului – “The Day. (It Begins with the Cock and Ends with the Dogs)”, 2005 – la ambivalenta dansanta a dervish-ului din “In the Open Air” (2007); de la estetica pseudo-documentarului stiintific speculata de “Valley of the Dreamers” (2004) – in care sunt “descoperite” nicidecum antichitatile Egipt ului, ci egiptomania Las Vegas-ului si butaforia ce i-a slujit lui Cecil B. DeMille pentru “Ten Commandments” in 1923 – la perspectiva calda, participativa ce face loc in “...si cel moldovean” (2008) unor destine despartite de Prut si de istorie, pentru a comenta legi, masuri, obiceiuri si tranzactii considerate relevante pentru intelegerea relatiei dintre arta si societate. Piesele video i-au adus Aureliei Mihai numeroase distinctii internationale si i-au favorizat importante rezidente artistice; mentionam aici: Video Art Awards Bremen (1997); Bursa ESTAR acordata de Institute for Electronic Arts, Alfred University, New York; Bursa Villa Aurora, Los Angeles (2001); EMARE Scholarship Hull Time Based Arts UK (2004) si Bursa Villa Massimo Roma (2007). Lucrarile artistei au fost prezentate in expozitii de grup organizate sau gazduite de K21 Düsseldorf, Gropius Bau Berlin, Hamburger Kunsthalle, Chelsea Art Museum – New York, Galerie Anita Beckers Frankfurt, Museum Goch – Germania, Marburger Kunstverein – Germania, Kunsthalle Bremen – Germania, Centrul International de Arta Contemporana din Pont Aven – Franta, Centrul de Arte Vizuale Gelderland Arnhem – Olanda, Muzeul National de Arta Reina Sofia - Madrid, Galeria Robert Else – Sacramento, California – SUA, Galeria Selby Sarasota, Florida – SUA, FUTURA – Centru pentru Arta Contemporana, Praga, Centrul pentru Arta Contemporana – Riga, Periferic 8 – Bienala de Arta Contemporana – Iasi, pentru ca in curand sa fie expuse la Centrul de Arta Contemporana din Plymouth, Marea Britanie. ..................................... How do we perceive the distance between the truth in documentary film and the documentary value of any filmic production? How do we, as spectators, apprehend the confrontation between the space of the documentary and that of fiction? Does “objectivity” completely disappear when the fantastical comes into play? Where do we dig out for the “constructed realities”? Has the documentary as a genre come to speak about a fragmentary and unstable ground that is private and subjective, about remembrance and impression, about devotedness and ideology? Does it even matter if the “event” has or has not taken place, since the politics of “representation” and “interpretation” is what actually carries the weight? THE SOCIAL BEING OF TRUTH presents seven video works made by Aurelia Mihai between 2002 and 2008. They are part of a consistent portfolio that – with two exceptions – has not been shown in Romania until now. The selection seeks to illuminate the mechanisms and strategies employed by Aurelia Mihai in her work: from the investigation of the private space to that of the social disparities and anachronisms (“This is the Hour”, 2002 and “From Time to Time”, 2003); from the fixed camera recording the discontinuities in daily life (“The Day. It Begins with the Cock and Ends with the Dogs”, 2005) to the ambivalent moves of the dervish dance (“In the Open Air”, 2007); from the aesthetic of the pseudo-documentary “Valley of Dreamers” (2004) – in which what is “discovered” are not the treasures of the ancient but the Las Vegas egyptomania and the movie props of Cecil B. DeMille’s  “Ten Commandments” from 1923 – to the warm and empathic perspective adopted in “…and the Moldavian one” (2008). The video tells the story of destinies separated by the river Prut and the history and thus comments on laws, habits and transactions, which are deemed relevant to the understanding of the relation between art and society.  Aurelia Mihai’s video work has been the recipient of numerous prizes and scholarships that include the Video Art Awards Bremen (1997); the ESTAR Scholarship from the Institute for Electronic Arts, Alfred University, New York and the Villa Aurora Scholarship, Los Angeles (2001); the EMARE Scholarship Hull Time Based Arts UK (2004) and the Villa Massimo Rome Scholarship (2007).  Her works have been exhibited internationally at the K21 Düsseldorf, Gropius Bau Berlin, Hamburger Kunsthalle, the Chelsea Art Museum – New York, Galerie Anita Beckers Frankfurt, Museum Goch – Germany, Marburger Kunstverein – Germany, Kunsthalle Bremen – Germany, Centre International d’Art Contemporain de Pont Aven – France, Centrum Beeldende Kunst Gelderland Arnhem – Netherlands, Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofia - Madrid, Robert Else Gallery – Sacramento, California – USA, Selby Gallery Sarasota, Florida – USA, FUTURA – Centre For Contemporary Art, Prague, Latvian Centre for Contemporary Art – Riga, Periferic 8 - Biennial for Contemporary Art – Iasi, Romania, and will be present at the Centre of Contemporary Art and the Nature World, in Plymouth, UK. ..................................... partener MNAC: BRD -  Groupe Societe Generale sponsori / sponsors: Novotel, Murfatlar parteneri media / media partners: igloo, arhitectura, 24 Fun, Cocor Media Channel, feeder.ro ………………………………… MNAC Palatul Parlamentului/ Str. Izvor 2-4, aripa E4,  Bucharest (RO), 050563 intrarea prin / entrance from  Calea 13 Septembrie tel: +40 21 318 91 37 / fax: +40 21 318 91 38, www.mnac.ro Miercuri / Wednesday - duminica / Sunday 10h-18h

joi, 4 iunie 2009, la ora 20.00, vor avea loc primele doua expozitii in galeria de proiecte Draft One din Str. Pta Concordiei nr. 4, Bucuresti (zona Unirii-Budapesta). Bogdan Girbovan expune seria de portrete '5@14', care este o continuare a preocuparii fotografului pentru ierarhiile sociale, de data asta fiind vorba de o gasca de adolescenti. Textul de prezentare este scris de Igor Mocanu.

Expozitia ‘Dreamboys’ de Lea Rasovszky este un ambient compus dintr-o serie de zece desene. La acestea se adauga o oglinda si alte cateva obiecte, impreuna conturand atmosfera unei camere de fata. Instalatia pune in discutie deformarile de proiectie afectiva ce permit simultan construirea imaginii unui partener ideal, dar si o observatie necrutatoare asupra realitatii.

Fetele viseaza baieti si baietii viseaza fete. Asa apar fetele si baietii de vis, sirenele si zburatorii. Dreamboys, cum le zice in engleza, acopera peretii camerei in care iti petreci timpul. Te uiti la ei cu admiratie, in singuratate.

Poate ca esti o fata adolescenta, care isi doreste prea mult pe cineva. Imaginile baietilor de vis iti apar intesate de detalii bizare, desi nu vrei asta. Ai vrea sa uiti cum sunt ei de fapt si sa ii poti vedea doar cum iti doresti sa fie.

Niste tipi cool, care stiu sa se imbrace, carora le curge sange din nas. Niste tipi destepti, cu care ai ce sa vorbesti, cu gatul rupt, sustinut de o proteza medicala. Niste tipi de viata, cu initiativa si cu tupeu, carora le ies vinele albastre din gatul prea incordat. Niste supereroi stangaci, cu burtica.

Impreuna par mai degraba o gloata de animale mitologice. Stii ca nu poti sa te apropii de ei, fericita, lasandu-i sa te stranga in brate. Cumva cred ca ti-ai dat seama ca ei nu sunt cei mai potriviti pentru tine, dar nu ai nimic altceva la indemana. Si te-ar durea prea tare sa te opresti, sa nu mai visezi.


Mircea Nicolae

Scoala Generala meets Centrul de Excelenta in Filosofie

Centrul de Excelenta in Filosofie este o scoala libera fondata in 2001 si sustinuta de cativa profesori de filosofie si logica din liceele bucurestene.

CEX, cum este cunoscut printre elevii din Bucuresti, are ca obiectiv identificarea, sprijinirea şi pregătirea tinerilor capabili de performanţă în domeniul filosofiei.

Proiectul este gandit ca un modul introductiv in filosofie occidentala, logica si greaca veche pentru elevii din clasele IX-XII. Cu toate acestea, participarea la cursurile CEX este libera, gratuita si neingradita. Oricine doreste sa asiste la cursuri o poate face in limita locurilor disponibile.

In cei 8 ani de activitate, CEX a devenit o adevarata legenda urbana printre elevii interesati de gandirea critica. Fara promovare, fara un statut oficial, dar gazduit si incurajat de profesorii Facultatii de Filosofie ai Universitatii din Bucuresti, CEX reuseste in fiecare an sa ofere deschidere si cunoastere de inalta calitate celor care o cauta.

I-am invitat la Scoala Generala pe Gabriel Sandoiu si Cosmin Dumitrescu sa ne spuna povestea unei aventuri paideutice fascinante, realizata exclusiv din resurse proprii.

Cum rezista de 8 ani o astfel de intreprindere generoasa? Care e motorul care se afla in spatele efortului exemplar al acestor oameni? Vom afla luni, ora 7, la Scoala Generala.

Apel de proiecte

In urma castigarii concursului de rezidenta la Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia pe durata editiei din acest an a Bienalei de Arta (iunie-noiembrie 2009), voi expune in prima parte a rezidentei mele proiectul Globuri de sticla (25 de case demolate).

Conform regulamentului, rezidenta permite artistului castigator sa realizeze un work in progress. In acest sens, am decis sa ofer si altor artisti posibilitatea de a expune la Venetia. Astfel, proiectul pe care intentionez sa-l realizez pe intreaga durata a rezidentei mele la Venetia va fi constituit dintr-un program curatorial, intitulat Young Romanian Art.

In acest mod, o serie de artisti tineri din Romania vor putea beneficia de extraordinara oportunitate reprezentata de Bienala de Arta de la Venetia prin prezenta unei/unor lucrari selectate in proiectul meu curatorial, pe care il voi expune in Noua Galerie a Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia. Puse impreuna, lucrarile pe care le voi selecta vor constitui o importanta arhiva de arta tanara din Romania.

Ma intereseaza lucrari originale, de o calitate deosebita. Din propunerile primite voi face o selectie restransa, la care isi va da acordul si Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia, organizatorul si gazda rezidentei.

La intoarcerea mea in tara, expozitia se va transforma in colectia de baza a unui muzeu al artei tinere romanesti, care va fi formulat tot ca un proiect de autor.

Artistii selectati nu pot solicita recompense materiale sau de orice alta natura din partea mea sau a Institutului de la Venetia, lucrarile fiind expuse in regim de imprumut de la producatorii lor.

Va rog sa trimiteti imagini si texte cu propunerile voastre pana pe 15 mai la adresa mirceanicolaeee[at]yahoo.com. Pe data de 20 mai voi comunica rezultatele selectiei.

Pana pe 25 mai lucrarile vor trebui sa ajunga in Bucuresti, de unde vor fi pregatite pentru a fi transportate la Venetia. Cheltuielile de transport pentru lucrarile primite pana in data de 25 mai 2009 cad in sarcina mea.

Astept cu interes propunerile voastre,


Mircea Nicolae

Incotro 2008 online!

65 plus - vernisaj

Pe 30 Aprilie 2009, la ora 18.00, va avea loc vernisajul expozitiei ‘65 plus’ a lui Michele Bressan, la Ark - Bursa de Marfuri, Calea Rahovei 196 A, Uranus-Rahova, Bucuresti.


In Romania secolului XXI, pensionarii sunt o categorie marginalizata social si economic. Retragandu-se din campul muncii, acest grup social pierde legaturile nu numai cu colegii de serviciu, dar si cu un ritm de viata care pesupune o activitate zilnica. In plus, o societate care nu mai gandeste ideologic, ci numai in functie de criteriul eficientei, nu poate vedea in pensionari o zona de interes, decat poate ca si consumatori cu putere medie sau mica de cumparare.

O intreaga constructie de relatii sociale ii arunca intr-o pasivitate pe care de multe ori acestia si-o asuma deliberat, ca o valoare insusita, exprimata prin sintagme de tipul – ‘am muncit toata viata, acum a venit timpul sa ma si relaxez’. Nimic mai adevarat decat nevoia persoanelor in varsta de a se bucura de odihna. Dar de multe aceasta nevoie este inteleasa ca si retragere completa din viata activa, lucru care nu poate sa duca decat la o diminuare evidenta a apetitului pentru propria existenta.

La noi in tara nu exista initiative de educare a indivizilor sau a grupurilor in legatura cu modalitatile de petrecere a timpul liber, care sa ofere cetatenilor de orice varsta mijloacele prin care acestia sa se sustina in viata sociala ca persoane active si demne. In lipsa acestora, pensionarii se izoleaza, refuzand uneori sa se mai bucure de ultimii ani din viata.

Fotograful intervine in acest circuit social de mariginalizare a indivizilor in varsta, care nu mai prezinta interes ca forta de munca. Forta demersului sau consta in a putea sa ii aduca in fata colectivitatii pe membrii acestui grup, prin intermediul imaginilor pe care le produce. Mai mult, exista si posibilitatea ca persoanele fotografiate sa fie puse in fata propriilor comportamente, generand un plus de cunoastere a propriei situatii de viata, creand astfel posibilitatea minima a unei schimbari.

Proiectul a fost realizat printr-o serie de vizite la domiciliu. Produsul final consta dintr-un portret al fiecarei persoane, insotit de un text de descriere si de o fotografie (interior sau exterior).

Michele Bressan foloseste simlutan reportajul social si fotografia artistica pentru a crea portretul unui grup de varsta. Sensibilitatea fotografului pentru scenele de interior se potriveste perfect terenului care urmeaza a fi descoperit: o serie de apartamente mai mult sau mai putin similare, toate puternic incarcate vizual.

In mare, personajele sunt asezate in mijlocul cadrului. Multe dintre ele stau pe canapea, postura care de fapt caracterizeaza si o parte din felul in care isi petrec timpul liber. In cazul lor, un artificiu al fotografiei seriale devine o ilustrare a unui fapt real – ei asta fac atunci cand nu au nimic de facut: stau pe pat, sau se uita la televizor. Cu toate astea, in afara de ei mai exista o doamna care are grija de flori, o doamna cu papagali, sau o doamna care citeste.

Desi prin incadrare si prin atmosfera imaginile par sa trimita la obiectivitate, fotograful nu rateaza sansa de a fixa tot felul de curiozitati si amanunte ce tin de antropologia vizuala: coltul cu papusi, peretele cu carpeta si icoane, fotografiile de familie. In plus, ochiul rece al lentilei pare capabil de multa compasiune, pentru ca oamenii sunt priviti drept in fata, exact asa cum sunt. Lucrul asta le da o anumita demnitate si ceva frumusete.

Documentarea fotografica a diferitelor modalitati de petrecere a timpului liber la persoanele iesite la pensie, in varsta de peste 65 de ani, este rezultatul unui parteneriat intre fotograful Michele Bressan si Fundatia Ratiu.



Mircea Nicolae

singuri acasa - vernisaj

Pe 29 Aprilie 2009, la ora 20.00, va avea loc vernisajul expozitiei ‘Singuri acasa’ a lui Jean-Lorin Sterian, la sala de expozitii a centrului cultural Laborator Propriu din Soseaua Grivitei nr. 41.


Piesa de teatru incepe atunci cand te suna cineva. Afli adresa, data si ora la care trebuie sa fii acolo. Urci cu liftul dupa ce ai primit un bilet la schimb pentru obiectul pe care l-ai adus si care pentru tine simbolizeaza singuratatea.

Apoi te asezi pe jos printre niste oameni pe care nu ii cunosti, pe intuneric. Lorin pune muzica si urmeaza un monolog. Cativa oameni se aseaza pe un scaun in fata ta si spun niste lucruri. Vorbesc intr-o limba colocviala, teatralitatea e diferita de la unul la altul. Se povestesc lucruri, se citesc conversatii de messenger, ai senzatia ca totul face parte din piesa. Si ezitarile si accidentele, pana si veioza din spatele scaunului de lemn care e singura lumina din camera.

La final trebuie sa zici si tu ceva. Ai adus un obiect de acasa si acum trebuie sa spui de ce e legat de ideea de singuratate. Fara sa vrei, faci o confesiune, esti ascultat si asculti pe altii. Si peste cateva zile Lorin iti va scrie cerandu-ti sa ii trimiti un mic text cu povestea obiectului tau, amandoua urmand sa fie integrate intr-o expozitie.

O serie de reprezentatii ale unui teatru de apartament si o expozitie de obiecte pot fi de fapt un experiment social. Daca simpla ta prezenta in public face parte dintr-un scenariu prestabilit care te va transforma la un moment dat in participant la reprezentatie, inseamna ca exista un cadru conceptual in care fara sa vrei ai fost prins.

Esti victima unui creator de situatii care te va face, fara sa vrei, sa intelegi ca orice comportament cotidian poate fi vazut ca teatru. Iar odata ce vei privi obiectele si vei citi textele din expozitie vei zambi poate, pentru ca singuratatea nu e de fapt asa neagra cum ne pare tuturor in momentele in care suntem vulnerabili.

A te simti singur devine a fi singur fara o incarcatura negativa. Si poate ca atunci piesa ia sfarsit, implinindu-si functia terapeutica.



Mircea Nicolae

Film documentar la Şcoala Generală

Bucureşti: memoria mutilată

Luni 27 aprilie 2009 ora 19.00, Apartamentul 17

Un film de: Sophie Martre, Radu Boruzescu, Stefan Manciulescu

Filmul "Bucuresti: memoria mutilata" a fost realizat in primavara anului 1990 cand starea urbanistica/ arhitecturala a multor zone din Bucuresti era intr-un dezastru: proiectul de sistematizare a fost intrerupt odata cu Revolutia, lansand un oras cu santiere enorme si cladiri neterminate.

"Cutremurul care a distrus Bucurestiul in 1977 i-a dat oferit lui Ceausescu pretextul de a demola 520 de hectare din vechiul oras si a haitui 40000 de locuitori catre periferie.Gigantica zona politico-administrativa care a fost construita in loc, este un proiect urban absurd dominat de Casa Poporului, un bulevard de patru kilometri taiat ca o transee si randuri de cladiri rigide si uniforme.Tinta reala a acestui proiect de "sistematizare" este crearea unei societati omogene, fara memorie si fara personalitati, total subjugata si controlata.Astazi sistematizarea pare a fi afectat spiritele in la fel de mare masura ca si orasul: proiectele faraonice nu lipsesc, dar spitalele, scolile si cladirile de locuit inca mai trebuie contruite."

Anul Productiei: 1990
Durata: 53 minute
Proiectie in limbile franceza si romana.



~~~~~~~~~~~~~~
Luni 27 aprilie 2009 ora 19.00 Apartamentul 17 este la CNDB B-dul Nicolae Balcescu nr. 2 (TNB, latura nordică - acces lângă Lăptăria Enache, etaj 3/4), la Mediateca.

"VREI SA TRECEM LA INTREBARI MAI SERIOASE?"

o expozitie de jocuri in societate, lumina si curiozitate






vernisaj: 24.04.2009, ora 19.30, contact 0723.971.929
GALERIA 26/OTA, Str. Dr. Staicovici 26 (Piata Operei)

"Uita-te, vezi cat sunt de frumoasa? Spune-mi la cine visezi, cine este cea la care nu iti ridici ochii, scrie cum te cheama si mai spune-mi daca sunt eu aceea. Te intreb daca iti plac culorile mele, care este data ta de nastere, raspunde cat de sincer esti, zodiile noastre se potrivesc pentru un film impreuna, scrie aici daca ai vrea sa vii.
Oracolul - colectie de lucruri delicate ascunse din timiditate si scoase la lumina ca proiectie a unei imagini despre sine. Intrebari ce aduna raspunsuri-mozaic menite sa creioneze o intentie, sa exprime ceea ce nimeni nu poate sa spuna intru totul. Mici sclipiri de interes, rute indirecte, jocuri de societate si protochestionare ce isi doreau raspunsul la prima intrebare adevarata.
Suntem colegi, prieteni, vecini - sunt intotdeauna langa tine. Intreaba-ma despre calatorii, despre pietre, nori si liniste - intreaba-ma despre mine si asteapta sa "iti las ca amintire" raspunsul. Completez al treilea caiet de amintiri, toate ma intreaba cine esti, cum te cheama si daca te-am sarutat. Cum a fost.
Cel mai important caiet al adolescentei a ramas fidel acelei perioade. Preluat de sora mai mica, completat de colegii cool, pandit de catedra, invidiat de mama si furat de el, de baiatul al carui nume era cel mai secret, oracolul arata, celui care vede printre randuri, portretul unei varste afective. Timpul in care curiozitatea se strecoara inofensiva, iar restul se sprijina pe singura intrebare importanta:

M-ai vazut vreodata?"
Claudiu Cobilanschi


"Facebook, Google, Friendster, Hi5, Myspace, Flickr, asmallworld, cateva dintre oracolele, dispozitivele contemporane de schimb în care construcţia de identitate şi recunoaşterea ei se concentrează în câmpuri de socialitate, formând iluzoriu o democraţie interactivă.
Într-o comunitate globală în care fiecare individ îşi construieste propria identitate şi modernitate, printr-o raportare la sine, spaţiile actuale de comunicare şi de schimb devin dialog al unor forme socio-culturale. Condiţia de „a fi socio-cultural” se asociaza cu bransarea imaginii personale la ...
Evenimentul lui Claudiu Cobilanschi „Vrei să trecem la întrebări mai serioase?” îsi propune mimarea unui astfel de scenariu cotidian unde schimbul de imagine ca identitate şi informaţie culturală este pus în bucla comunicarii. Artistul aduce în prim-plan un vizual detasat de orice forma de omogenitate, caracterizat de perisabil şi indefinibil, situat continuu în negociere. Construind un scenariu care trimite aluziv la oracolele adolescenţei, expresia artistică a evenimentului se formează din relaţionarea participanţilor cu obiectele ce definesc decorul expoziţiei."
Curator Adrian Bojenoiu

Scoala Mihai Pop la

Şcoala Generală

Luni 13 aprilie 2009 ora 19.00, Apartamentul 17

Mihai Pop intr-o excursie de cercetare

Moşu project – un proiect de film documentar despre etnologul Mihai Pop – de Rucsandra Pop

Cariera lui Mihai Pop începe la sfârșitul anilor 20, când participă la cercetările Școlii Gusti și se încheie formal în anii 80, cînd este invitat să predea la mai multe universități americane. Momentul de glorie al profesorului maramureșean este însă anul 1971 când este ales la Paris Președinte al Societății Internaționale de Etnologie și Folclor. Rucsandra pregătește un film documentar bazat pe reconstituirea istoriei de viață a etnologului, care să arate care au fost premisele nașterii instituției virtuale denumită de discipolii acestuia “Școala Mihai Pop”. Filmul este povestea unui intelectual român care a traversat democrația interbelică, perioada fascistă, anii comuniști și democrația post-decembristă. Prin acest proiect nepoata profesorului își propune să reconstituie traseul profesorului, dar și să urmărească felul cum a influenţat vieţile celor cu care a intrat în contact.

“Pop is love cause it accepts everything. Pop is dropping the bomb, is the American dream, optimistic, generous and naïve.”
Robert Indiana on POP ART

~~~~~~~~~~~~~~
Luni 13 aprilie 2009 ora 19.00 Apartamentul 17 este la CNDB B-dul Nicolae Balcescu nr. 2 (TNB, latura nordică - acces lângă Lăptăria Enache, etaj 3/4), la Mediateca.

Rokolectiv 09

singuri acasa 7

last show on sipotul fintinilor
vineri 10 aprilie, ora 20

cu andrei, ionut, lala, lorin, ruxandra

poate vei fi invitat!

o productie lorgean theatre

Jocul cu etichete, cu Lee Sass

la Şcoala Generală

Luni 6 aprilie 2009 ora 19.00, Apartamentul 17

O poveste, un proiect participativ, un joc, o discutie libera, un buzunar plin de dorinte, un instrument astrologic de prins stele, un mecanism de separat barbatii de baieti, o ascutitoare de istetime, un giumbusluc… cu Lee Sass, artist pe trambulina artei comunitare in Marea Britanie si in Romania .

Link util: http://sealass-labels.blogspot.com/

~~~~~~~~~~~~~~
Luni 6 aprilie 2009 ora 19.00 Apartamentul 17 este la CNDB B-dul Nicolae Balcescu nr. 2 (TNB, latura nordică - acces lângă Lăptăria Enache, etaj 3/4), la Mediateca.

Ce este Scoala Generala

Ne spune Anca pe Metropotam.

fotografie, obiecte de cult si decoratiuni

Noile lucrari de arta decorativa oferite de cult decorations se adreseaza unui public de toate varstele. Realizate dupa o serie de idei ale fotografului Michele Bressan, lucrarile propuse se prezinta in mare parte sub forma de unicat. Blogul va fi updatat lunar cu lucrari noi.

galeria 29 - ultima expozitie

vineri 27 martie 2009, la ora 21.00, va avea loc 'Ultima Expozitie' la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc. Claudia Cristea, Sinziana Marin si Mircea Nicolae vor expune obiectele confectionate in timpul cursului de arta contemporana ora 14, care a avut loc intre 4 Decembrie 2008 si 16 martie 2009 la Liceul George Cosbuc din Bucuresti.


Ma gandeam ca doi elevi sunt prea putin. Dar e mai usor sa lucrezi cu un numar mai mic de oameni. Lucrurile se pot spune pe indelete, fara graba si fiecare poate pune intrebari. Cand am adus si machetele, povestile mele cam abstracte au devenit ceva inteligibil, chiar la nivel senzorial. Sa tii in mana o bucata de istoria artei e mai convingator decat sa urmaresti pe proiector o imagine digitala, ascultand un comentariu din care nu intelegi nimic, pentru ca nu cunosti cuvintele. (formalism, arta conceptuala, etc.)

Si atunci cand il repictezi pe Rothko sau cand aranjezi un colt de untura cu un spaclu intelegi mai bine despre ce e vorba, decat daca ai spune ca Beuys era un mare artist cu o mitologie personala stranie si complicata. Am descoperit o unealta pedagogica eficienta, care trecea peste discursul intelectual intrand direct in spatiul personal, intr-o zona a lucrului manual care iti ramane totusi in minte, ghidandu-te apoi printre lucrarile dintr-un mare muzeu.

Claudia Cristea si Sanziana Marin au fost singurii elevi din liceu interesati de subiect, care erau dispusi sa stea dupa ora 14.00, cand se terminau cursurile, pentru a afla lucrurile pe care voiam sa le spun. Impreuna am fost artistii care produc lucrarile, muzeografii, curatorii si publicul tinta al expozitiilor din micul muzeu-macheta.

Pentru ca ele au fost de acord sa lucram impreuna, am avut ocazia sa imi organizez cunostintele despre istoria artei dintre anii 50 – 90. Mi-am satisfacut si nevoia de a ma apropia de artisti pe care ii iubesc, dar pe care credeam ca ii epuizasem prin lectura. Am savurat si cadrul conceptual pe care il imaginasem, pentru ca istoria artei e construita in jurul conceptului de autor si nu poti incerca sa refaci intocmai lucrarile semnificative decat folosind asemenea strategii.

Nu am castigat, am investit bani in obiecte si in cursuri. In schimb, am putut micsora o perioada din istoria artei pana la nivelul unei miniaturi, bucurandu-ma de asta ca de o lucrare a altora care imi place, ca de un demers personal in care poti gasi sens, sau ca de o interactiune interesanta, in care in sfarsit reusesti sa comunici ceva din ceea ce stii.


obiectele vor fi distribuite catre publicul prezent la deschiderea expozitiei printr-o tragere la sorti. pentru a primi una dintre cele 10 invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[at]yahoo.com.

Vlad Nanca - My Space

Vlad Nancă

My Space

21, 22 martie 2009

Palatul Universul

Str. Brezoianu nr 23-25

Expoziţia My Space de la Palatul Universul reprezintă intenţia construirii unei zone autonome, a unei capsule a timpului care călătoreşte înspre trecut, explorează, se întoarce si pare a împacheta pentru viitor. Gândind convergent şi divergent, Vlad Nancă adună întrebări, obiecte şi practici de aici, din spaţiul nostru comun, pentru a le găsi un loc în capsula timpului.

vernisaj: sâmbătă 21 martie 2009 ora 14.00

program de vizitare 21, 22 martie orele 14.00 – 18.00

galeria 29 - alina samoschi / vernisaj

vineri 20 martie 2009, la ora 21.00, va avea loc vernisajul expozitiei 'Pufarine' a Alinei Samoschi la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc.


Prima data am vazut in desenele Alinei niste autodispret sau ceva cinism. Era vorba de o reprezentare rudimentara a unor femei goale, desenate cu pixul sau cu stiloul pe hartie. Trasaturile lor erau reduse la minim, iar corpul devenise un contur tremurat si neglijent. Un fel de femeie generica, stereotipata si stangace, o reminiscenta vizuala a unei papusi gonflabile, purtand in loc de sex o pufarina.

Daca ar fi fost desenate de un barbat, cele zece imagini ar fi fost expresia unei viziuni primitive, misogine, asupra corpului femeii in general. As fi putut sa spun atunci ca sunt similare cu zgarieturile de pe peretii din toaletele publice, unde imaginea femeii e insotita de instructiuni de folosire, sau de cuvinte urate de toate felurile.

Totusi, exista chiar si atunci, la prima vedere, un nivel de intelegere care trimitea mai degraba la ironie. Pufarinele – desertul saracacios al copilariei cu eugenii, pufuleti si cico – erau singurul obiect tridimensional din imagini. Mai mult, fiind un aliment, ii transmiteau privitorului un imperativ: “Mananca-ma!”.

Stereotipul devenea atunci o gluma, razbunand o parte din reductionismul mental al reprezentarilor corpului feminin de care, in mare masura, e raspunzatoare imaginatia pornografica.

Dupa ceva timp desenele au devenit obiecte, pentru ca au fost montate intr-o serie de rame albe cu colturi rotunde. In acel moment conturul neglijent s-a transformat intr-o imagine de o puritate cu totul estetica. Iar ironia a devenit motivatia pentru a construi niste obiecte pretioase, care pun in discutie intr-un fel foarte elegant filtrele vizuale prin care poate fi zarit corpul femeii, un obiect ravnit, dar aproape necunoscut de catre unii privitori.


obiectele vor fi distribuite catre publicul prezent la deschiderea expozitiei printr-o tragere la sorti. pentru a primi una dintre cele 10 invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[at]yahoo.com.

Şcoala Generală la Centrul Comunitar Rahova-Uranus / laBOMBAstudios

Duminica 15 Martie 2009 ora 16.00, Apartamentul 17

Discuție liberă și proiecții despre conceptul de Artă Comunitară / Artă Activă dezvoltat de Ofensiva Generozității 2006-2009; conceptul de Teatru Comunitar dezvoltat de tangaProject / sub Inițiativa Ofensiva Generozității; apariția primului Centru Comunitar din București, laBOMBAstudios / empowered by Ofensiva Generozității.
Discuție condusă de Maria Drăghici, Irina Gâdiuță, Bogdan Georgescu.


Linkuri utile:

ofensivagenerozitatii.blogspot.com

mariadraghici.blogspot.com

Duminica 15 martie 2009 ora 16.00 Apartamentul 17 este la laBOMBAstudios, Calea Rahovei 194

Manele. Emanciparea lumii a treia

La Şcoala Generală

Adrian Schiop si Bogdan Iancu la Scoala Generala
Luni 9 martie 2009 ora 19.00, Apartamentul 17

Jugendkultur vs. cultura a adultilor: tinerete cu batranete si moarte fara ketchup, paternitate si romance BDSM. Ghetoul cu 21 de milioane de locuitori. Ghetoul e anarhie, anarhia e libertate. Puterea e cool, banii sunt glam: stigma saraciei bate stigma etnica. Sex: „emanciparea sexuala e ca politica, ii priveste doar pe barbati.” Femei celebrand Barbatul. Manele porno. Occidentalizare si standarde recente de cool: fuck Arabians, we are now Italians.

Bonus track: kinky show cu Ionut Cercel (http://www.youtube.com/watch?v=RoBZgqCHbUI)

Linkuri utile: http://aglomerarispontane.weblog.ro/2006-07-07/91006/Crezi-c%C4%83-Mozart-n-ar-fi-ascultat-manele%3F.html

Luni 9 martie 2009 ora 19.00 Apartamentul 17 este la CNDB B-dul Nicolae Balcescu nr. 2 (TNB, latura nordică - acces lângă Lăptăria Enache, etaj 3/4), la Mediateca.

UPDATE:

http://s4.transfer.ro/storage/Manele_si_Emanciparea_lumii_a_treia-8ae4c.rar

documentare pt scoala gernerala (10.03). contine: un rezumat al discutiei, piesele folosite, versurile folosite cu analiza lor si 10 manele misto ca bonus.