vineri 27 martie 2009, la ora 21.00, va avea loc 'Ultima Expozitie' la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc. Claudia Cristea, Sinziana Marin si Mircea Nicolae vor expune obiectele confectionate in timpul cursului de arta contemporana ora 14, care a avut loc intre 4 Decembrie 2008 si 16 martie 2009 la Liceul George Cosbuc din Bucuresti.
Ma gandeam ca doi elevi sunt prea putin. Dar e mai usor sa lucrezi cu un numar mai mic de oameni. Lucrurile se pot spune pe indelete, fara graba si fiecare poate pune intrebari. Cand am adus si machetele, povestile mele cam abstracte au devenit ceva inteligibil, chiar la nivel senzorial. Sa tii in mana o bucata de istoria artei e mai convingator decat sa urmaresti pe proiector o imagine digitala, ascultand un comentariu din care nu intelegi nimic, pentru ca nu cunosti cuvintele. (formalism, arta conceptuala, etc.)
Si atunci cand il repictezi pe Rothko sau cand aranjezi un colt de untura cu un spaclu intelegi mai bine despre ce e vorba, decat daca ai spune ca Beuys era un mare artist cu o mitologie personala stranie si complicata. Am descoperit o unealta pedagogica eficienta, care trecea peste discursul intelectual intrand direct in spatiul personal, intr-o zona a lucrului manual care iti ramane totusi in minte, ghidandu-te apoi printre lucrarile dintr-un mare muzeu.
Claudia Cristea si Sanziana Marin au fost singurii elevi din liceu interesati de subiect, care erau dispusi sa stea dupa ora 14.00, cand se terminau cursurile, pentru a afla lucrurile pe care voiam sa le spun. Impreuna am fost artistii care produc lucrarile, muzeografii, curatorii si publicul tinta al expozitiilor din micul muzeu-macheta.
Pentru ca ele au fost de acord sa lucram impreuna, am avut ocazia sa imi organizez cunostintele despre istoria artei dintre anii 50 – 90. Mi-am satisfacut si nevoia de a ma apropia de artisti pe care ii iubesc, dar pe care credeam ca ii epuizasem prin lectura. Am savurat si cadrul conceptual pe care il imaginasem, pentru ca istoria artei e construita in jurul conceptului de autor si nu poti incerca sa refaci intocmai lucrarile semnificative decat folosind asemenea strategii.
Nu am castigat, am investit bani in obiecte si in cursuri. In schimb, am putut micsora o perioada din istoria artei pana la nivelul unei miniaturi, bucurandu-ma de asta ca de o lucrare a altora care imi place, ca de un demers personal in care poti gasi sens, sau ca de o interactiune interesanta, in care in sfarsit reusesti sa comunici ceva din ceea ce stii.
obiectele vor fi distribuite catre publicul prezent la deschiderea expozitiei printr-o tragere la sorti. pentru a primi una dintre cele 10 invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[at]yahoo.com.