postfestival de memorie ROKOLECTIVa

Mamaaa uite si la asta ce tarziu s-a apucat sa scrie despre evenimentele alea, facute de aia, cum le zice, a daaa, Roko-si-fratii-sai-colectiv. Da mai lasa-iii sa zica. Da eu zic niciodata nu e prea tarziu, mai ales ca uite ne-am limpezit la creier dupa izbucnirea asta de nume navalitoare etalate pe atitea zile(3 la numar!), cum nu cred ca a vazut bucurestiul de la festivalele alea de rock suparat din 90’. Aia dadeau si ecusoane dinalea de pus in piept.

De doua lucruri as vrea sa profit in momentele astea de postfestival care zau sint cele mai benefice si pline de profiterol. Una e ca in primul rand nu am avut nici o legatura in organizarea festivalului asta. Pai inafara de tinut microfon si transpirat diverse seriozitati (vorba lui blis) si postu’ de dama de companie pt tujiko noriko(vb mihaelei), trebuie sa recunosc ca oamenii astia si l-au facut cu mina lor. Daca nu il faci cu mina ta oricum altii nu cred ca o sa il faca pt tine.
Cine sint ei ? De unde vin ? Eu pot sa zic ca au ajutat si la avmotional in Cluj, si ca au adus si pe Hextatic. Pai defapt sigur ii stiti din clubul Web. Nu stiu ce referinta este pentru unii chestia asta, dar eu pot sa zic ca indiferent de ce ajuns scumpuWeb acuma, el a fost o matrice pt cei care dupa aia s-au pus de au adus, muult mai departe spiritul de acolo, in directii noi si nebanuite de sfintii patroni greci.
Pe linga faptul asta, grupa de fete harnice si baiatul in cauza au ramas in contact unii cu altii de-a lungul timpului fiind vazuti de respectivul si la dj democracyurile lui tom, si era sigur ca nutreau pe ascuns o pofta nemasurata dar stilata pt tot felul de evenimente muzicale. Dorintele sau intetit atunci cind au ajuns sa colaboreze chiar cu niste case de promotie muzicala si sa participe la festivaluri in est si vest. Casele de promotie si festivalele nu sint altceva decit niste mine de aur de unde, daca ai si o doza de judoka PR laudabil de mare precizie, chiar poti sa le folosesti si sa organizezi cu multa munca tu insuti ceea ce nu apuci sa vezi decat pe la alte case mai mari, prin Belgrad, Paris sau Berlin.
Fapt este ca au fost cateva evenimente de acest gen in Bucuresti, dar se vede ca a venit vremea cand lucrurile pot fi organizate pe mai multe zile, cu altceva in fiecare zi si inclusiv lucruri cu care nu sintem familari DAR AR TREBUI SA FIM !
S-a vorbit de o comparatie cu TMbase-ul. Sincer cred ca TMbase in discutia asta are un cu totul alt rol si merit. TMbase-ul a fost locul care si-a creat chiar o marca(apropo de ce se zicea in legatura cu mnac). Este un nume pt muzica electronica in genere in tara si afara si datorita lui cred ca muzica electronica indiferent de stil a devenit din ce in ce mai frecventata de multi care pur si simplu nu stiau ca exista asa ceva si ca poate avea asemenea proportii toata treaba! Extraordinar este si ritmul creat de aceste evenimente, faptul ca un festival dinasta se perpetueaza in timp. Este si locul unde s-au organizat workshopuri si party-uri aferente, fapt care a stabilit un model in timp.
Insa as vrea sa vad o comparatie cu alte evenimente de gen din tara, mai greu de urmarit. Mai ales cu Avmotional, Simultanul, Alert 7, In Between, No Border, Ladyfest, Ciorbesti sau alea care stau sa apara. Sincer vad defapt cum multe dintre aceste evenimente sau festuri incep deja sa comunice cumva intre ele, chiar si la nivel de stil muzical si line-up de artisti.

Am zis ca trebuie sa fim mai atenti la ce se intimpla pe line-up in tara asta – mai ales cind e vorba de cei care vin destul de rar aici. Asta pt ca de multe ori aflam de abia dupa ce s-a intimplat ce am pierdut. Multi au aflat dupa ce s-a dus, ca cei de la Autechre au fost in Romania. Inafara de no promotion-u B. Council si vesnicul understatement autechrist, pe vreme aia multi nici nu stiau ce au pierdut – sau invers ceea ce au apucat sa vada din intimplare intr-un club de kk din Bucuresti.
Multi probabil vor afla in timp cine este Christian Fennesz. Poate unii vor zice aaa pai gagiul ala care baga sunetele alea fornaite, joase, sforaite de ma plictiseam si ma duceam sa fumez afara in curtea scolii. Eu unul stiu ca Fennesz chiar s-a plimbat prin sala si nici nu stiu daca o fi apucat cineva sa vb cu omul asta care e oricum un ditamai numele si cap de afis de mare talent ce e in laptopism de inceput de mileniu. Ok ok eu chiar am ceva de impartit cu Fennesz care ne-a tras clapa la zilele vienei k a pierdut nusce avion ;) in Italia. Dar pe de alta parte cind l-am vazut acolo in sala plimbindu-se singur cuc am zis da mai lasa-iii frate si pe altii sa si-l doreasca!
O chestie pe care am zis-o si la alternativ.ro, si chiar pe fata organizatoarelor/rilor – ma bucur din rasputeri ca s-a terminat odata cu suprematia asta anglo-saxonata prin tot felul de evenimente muzicale. E primul event si festival unde simt ca bate un curent nou si ca nu mai sintem intradevar tributari totalmente importurilor din cartierele Londrei, Manchesterului si Shefield-ului. Respect pt ce au facut si ce se face permanent acolo dar altceva nou mai stiti? Ma bucur ca s-a terminat mai ales pt ca simt ca de abia acuma a remarcat BC-ul se pare cit de importante au fost case de discuri precum Ninja Tunes si Warp . Si vorba aia nici astia nu sint de azi de ieri. Nu incerc sa minimizez valoarea importului muzical anglophon dar cred ca el a opturat complet ce era mai inovator in alte parti. Era vremea ca scena berlineza sa isi spuna cuvintul.
Defapt festivalul Rokolectiv il vad in mare cum rezulta dintr-o asociere istorica dintre scena din NY(sau americana in mare) si Berlin. Nu este o intimplare ca cele mai VIZIBILE si performative momente ale festului s-au concentrat in jurul lui Donna Summer si My Robot Friend. Prin chirii joase, festivaluri generoase si donner kebapuri, enclava berlineza a atras o serie intreaga de artisti (multi americani care oricum nu mai au ce cauta in statele urate ale americii) care au creat o punte directa intre scena de arta contemporana si cea de muzica propriuzisa. Fie ca zici art school drop outs sau art core acts – ei au fost cei mai in masura sa duca performance-ul scenic si costumul la un grad m m inalt decit ce se intimpla in jur. Estetica ‘camp’ provocatoare, pornorama neodadaista NYcheza e permenent prezenta de la no wave la electroclashul actual trecind prin tot felul de forme de postpunk neaosh. Asta ca sa nu mai zic de berlinul EN, DAF, Palais Schaumburg si tot ce a izbucnit in urma lor.
Adevarat ca alianta asta de prietenie noua germano-americana e mai vizibila la Viena spre exemplu pe labelul Mego, dar ea este destul de clara chiar si in Franta. Chiar si cuplul Aoki Takamasa(caruia i-am scris demult un reviu undeva pierdut aici) si Tujiko Noriko (cu ea un interviu pretty f-ed up aci din 2003) tot in relatie cu Berlinul trebuie probabil pus, si mai exact cu munca unei case de promotie neobosite care este Dense Promotion care oricum fac si CD shop-ul oficial la Transmediale Club. Loopul se razbuna cumva, caci prin Aoki si Tujiko au fost promovati multi alti artisti si artiste care lucreaza cumva in zona glitsch-ului trepidant si fin in Franta(aha unde e Dorinne Muraille aka GEL:) si Japonia(bunul nostru prieten DILL). Este bine ca au asteptat atita cei de la Rokolectiv ca sa faca festivalul asta – ca uite nu credeam sa ajunga si pe la noi oamenii astia nah…
Odata cu festivalul Rokolectiv se pune problema – cum te pui la punct cind e vorba de invazia asta de nume si curente noi? Pai cea mai buna sansa este sa incerci sa asculti cat mai mult cu putinta si sa nu lasi sa ajunga ele la tine. Sa le cauti chiar tu. Asa e si hazu mai mare – chiar poti dupa aia sa zici ca ai descoperit ceva! Spre exemplu poti sa te uiti la reviu-ri pe pitchforkmedia, pe rotten tomatoes, sa citesti prin revista WIRE(asta recunosc ca e de la UK si e tare buna hehe pt ca a invatat sa priveasca si spre Finlanda, Rusia, America de Sud si alte locuri interesante), sau sa te apuci sa dai jos de pe epitonic pt ca acolo gasesti de toate si inrudite, baga si asculta si la anumite emisiuni de radio de la noi sau de pe net care vorba aia incerca & isi dau silinta.

Asa si aici ajungem la problema publicului. Trebuie sa intelegem ca intotdeuna avem mai multe publicuri intr-unul. La un loc gasesti oameni deschisi la diverse lucruri, fiecare pe filmu’ lui si cu eroii lui. Pai de astea se si fac scene separate in festivaluri, de aia se fac zile separate si de aia se aud chiote separate in sala. Publicul interactioneaza si el cu spatiul, e blocat, e tras de turul pantalonilor in jos la pamint de spatiu sau in fine reuseste sa treaca de gravitatie spre un pogo spontan. MmmmmNAC am mari motive sa nu il recomand la evenimente bazate pe sunet (chiar daca Benny sarumana a facut miracole de inginerie la festu asta si a demonstrat ca merge treaba), pe motive de ce vreti voi, acces, radiatii la intrare si o fornaitura dinaia ca nu mai stiu daca asa era laptop-ul lui Fennesz sau erau acolo niste microintervale pe care dalelea alea oribile din jur le-au sufocat naibii de tot. Dar pot sa zic ca tine si de performer pt ca la Yvat s-a auzit impecabil iar ideea cu stinsu luminii (in ultima clipa) a fost perfecta pt visuals-urile Cut si rezultatul a fost pe masura canturilor care rasareau tridimensional pe intuneric.
Cumva piesele de rezistenta au fost bine puse la finele line-upurilor din zilele de sarbatoare rokolectiva, dat fiind ca au reusit sa ii treazeasca la miscare chiar si pe cei mai amortiti. Mi-am adus aminte de un showcase din Berlin de la Volkstheater unde Warp a organizat proiectii si concerte in sala mare – iar lateral au fost facute mici saloane in alte lobbyuri cu aristii locali si nume warp mai de canapea psihanalitica. Intotdeuna mi s-a parut o alegere buna impartirea asta chiar daca lumea din sala mare s-a sculat de pe scaune dupa gantz_graf si a luat-o pe scena la tropaiala generala.

As vrea mult ca festurile astea, si rokolectiv se arata si el deschis la asa ceva, sa fie cat mai mult o punte pt cei care fac muzica de ceva vreme aici – contextul asta ii poate pune si mai bine in valoare pe multi dintre ei. In mareea asta de nume noi(pentru Romania) s-a reusit o noua sincronizare cu festivalurile de afara dar si cu scenele existente in interior. Stand de vorba cu oamenii, inainte si dupa, pot sa zic ca toti indiferent de unde au venit din Timisoara, Cluj sau Constanta, toti au gasit cate ceva pe placul lor. Este pt prima data cind multi chiar au regretat ca au venit prea tarziu, sau au plecat prea devreme. Multi intreaba de unde pot face rost de materialele filmate si inregistrate pt ca dupa orice festival reusit era cazul ca lumea sa isi doreasca sa nu scape nimic.
Sper mult ca diferitele institute culturale(dar si sfintii patroni de cluburi, promoteri etc.) sa se bazeze si mai mult pe sugestiile, sau booking-ul facut de unii care stiu ce vor si care chiar vor sa improspateze cumva scena muzicala de la noi. Cred ca in timp vor ajunge sa mizeze mai mult pe aceste sugestii care vin dupa ani de ascultat si de cotrobait prin label-uri si festivale. In sensul asta vad ca institutul ceh, francez si fundatia japonia au facut pasi mari in directia asta de incredere, lucru care ma incurajeaza spre un viitor plin de polifonie avansata.


megatronisches zentrum fur feinmotorik