Contemporary Art Romania

27 April 2009

65 plus - vernisaj

















Pe 30 Aprilie 2009, la ora 18.00, va avea loc vernisajul expozitiei ‘65 plus’ a lui Michele Bressan, la Ark - Bursa de Marfuri, Calea Rahovei 196 A, Uranus-Rahova, Bucuresti.


In Romania secolului XXI, pensionarii sunt o categorie marginalizata social si economic. Retragandu-se din campul muncii, acest grup social pierde legaturile nu numai cu colegii de serviciu, dar si cu un ritm de viata care pesupune o activitate zilnica. In plus, o societate care nu mai gandeste ideologic, ci numai in functie de criteriul eficientei, nu poate vedea in pensionari o zona de interes, decat poate ca si consumatori cu putere medie sau mica de cumparare.

O intreaga constructie de relatii sociale ii arunca intr-o pasivitate pe care de multe ori acestia si-o asuma deliberat, ca o valoare insusita, exprimata prin sintagme de tipul – ‘am muncit toata viata, acum a venit timpul sa ma si relaxez’. Nimic mai adevarat decat nevoia persoanelor in varsta de a se bucura de odihna. Dar de multe aceasta nevoie este inteleasa ca si retragere completa din viata activa, lucru care nu poate sa duca decat la o diminuare evidenta a apetitului pentru propria existenta.

La noi in tara nu exista initiative de educare a indivizilor sau a grupurilor in legatura cu modalitatile de petrecere a timpul liber, care sa ofere cetatenilor de orice varsta mijloacele prin care acestia sa se sustina in viata sociala ca persoane active si demne. In lipsa acestora, pensionarii se izoleaza, refuzand uneori sa se mai bucure de ultimii ani din viata.

Fotograful intervine in acest circuit social de mariginalizare a indivizilor in varsta, care nu mai prezinta interes ca forta de munca. Forta demersului sau consta in a putea sa ii aduca in fata colectivitatii pe membrii acestui grup, prin intermediul imaginilor pe care le produce. Mai mult, exista si posibilitatea ca persoanele fotografiate sa fie puse in fata propriilor comportamente, generand un plus de cunoastere a propriei situatii de viata, creand astfel posibilitatea minima a unei schimbari.

Proiectul a fost realizat printr-o serie de vizite la domiciliu. Produsul final consta dintr-un portret al fiecarei persoane, insotit de un text de descriere si de o fotografie (interior sau exterior).

Michele Bressan foloseste simlutan reportajul social si fotografia artistica pentru a crea portretul unui grup de varsta. Sensibilitatea fotografului pentru scenele de interior se potriveste perfect terenului care urmeaza a fi descoperit: o serie de apartamente mai mult sau mai putin similare, toate puternic incarcate vizual.

In mare, personajele sunt asezate in mijlocul cadrului. Multe dintre ele stau pe canapea, postura care de fapt caracterizeaza si o parte din felul in care isi petrec timpul liber. In cazul lor, un artificiu al fotografiei seriale devine o ilustrare a unui fapt real – ei asta fac atunci cand nu au nimic de facut: stau pe pat, sau se uita la televizor. Cu toate astea, in afara de ei mai exista o doamna care are grija de flori, o doamna cu papagali, sau o doamna care citeste.

Desi prin incadrare si prin atmosfera imaginile par sa trimita la obiectivitate, fotograful nu rateaza sansa de a fixa tot felul de curiozitati si amanunte ce tin de antropologia vizuala: coltul cu papusi, peretele cu carpeta si icoane, fotografiile de familie. In plus, ochiul rece al lentilei pare capabil de multa compasiune, pentru ca oamenii sunt priviti drept in fata, exact asa cum sunt. Lucrul asta le da o anumita demnitate si ceva frumusete.

Documentarea fotografica a diferitelor modalitati de petrecere a timpului liber la persoanele iesite la pensie, in varsta de peste 65 de ani, este rezultatul unui parteneriat intre fotograful Michele Bressan si Fundatia Ratiu.



Mircea Nicolae

singuri acasa - vernisaj























Pe 29 Aprilie 2009, la ora 20.00, va avea loc vernisajul expozitiei ‘Singuri acasa’ a lui Jean-Lorin Sterian, la sala de expozitii a centrului cultural Laborator Propriu din Soseaua Grivitei nr. 41.


Piesa de teatru incepe atunci cand te suna cineva. Afli adresa, data si ora la care trebuie sa fii acolo. Urci cu liftul dupa ce ai primit un bilet la schimb pentru obiectul pe care l-ai adus si care pentru tine simbolizeaza singuratatea.

Apoi te asezi pe jos printre niste oameni pe care nu ii cunosti, pe intuneric. Lorin pune muzica si urmeaza un monolog. Cativa oameni se aseaza pe un scaun in fata ta si spun niste lucruri. Vorbesc intr-o limba colocviala, teatralitatea e diferita de la unul la altul. Se povestesc lucruri, se citesc conversatii de messenger, ai senzatia ca totul face parte din piesa. Si ezitarile si accidentele, pana si veioza din spatele scaunului de lemn care e singura lumina din camera.

La final trebuie sa zici si tu ceva. Ai adus un obiect de acasa si acum trebuie sa spui de ce e legat de ideea de singuratate. Fara sa vrei, faci o confesiune, esti ascultat si asculti pe altii. Si peste cateva zile Lorin iti va scrie cerandu-ti sa ii trimiti un mic text cu povestea obiectului tau, amandoua urmand sa fie integrate intr-o expozitie.

O serie de reprezentatii ale unui teatru de apartament si o expozitie de obiecte pot fi de fapt un experiment social. Daca simpla ta prezenta in public face parte dintr-un scenariu prestabilit care te va transforma la un moment dat in participant la reprezentatie, inseamna ca exista un cadru conceptual in care fara sa vrei ai fost prins.

Esti victima unui creator de situatii care te va face, fara sa vrei, sa intelegi ca orice comportament cotidian poate fi vazut ca teatru. Iar odata ce vei privi obiectele si vei citi textele din expozitie vei zambi poate, pentru ca singuratatea nu e de fapt asa neagra cum ne pare tuturor in momentele in care suntem vulnerabili.

A te simti singur devine a fi singur fara o incarcatura negativa. Si poate ca atunci piesa ia sfarsit, implinindu-si functia terapeutica.



Mircea Nicolae

24 April 2009

Film documentar la Şcoala Generală




Bucureşti: memoria mutilată
Luni 27 aprilie 2009 ora 19.00, Apartamentul 17








Un film de: Sophie Martre, Radu Boruzescu, Stefan Manciulescu



Filmul "Bucuresti: memoria mutilata" a fost realizat in primavara anului 1990 cand starea urbanistica/ arhitecturala a multor zone din Bucuresti era intr-un dezastru: proiectul de sistematizare a fost intrerupt odata cu Revolutia, lansand un oras cu santiere enorme si cladiri neterminate.


"Cutremurul care a distrus Bucurestiul in 1977 i-a dat oferit lui Ceausescu pretextul de a demola 520 de hectare din vechiul oras si a haitui 40000 de locuitori catre periferie.Gigantica zona politico-administrativa care a fost construita in loc, este un proiect urban absurd dominat de Casa Poporului, un bulevard de patru kilometri taiat ca o transee si randuri de cladiri rigide si uniforme.Tinta reala a acestui proiect de "sistematizare" este crearea unei societati omogene, fara memorie si fara personalitati, total subjugata si controlata.Astazi sistematizarea pare a fi afectat spiritele in la fel de mare masura ca si orasul: proiectele faraonice nu lipsesc, dar spitalele, scolile si cladirile de locuit inca mai trebuie contruite."

Anul Productiei: 1990
Durata: 53 minute
Proiectie in limbile franceza si romana.



~~~~~~~~~~~~~~
Luni 27 aprilie 2009 ora 19.00 Apartamentul 17 este la CNDB B-dul Nicolae Balcescu nr. 2 (TNB, latura nordică - acces lângă Lăptăria Enache, etaj 3/4), la Mediateca.

23 April 2009

"VREI SA TRECEM LA INTREBARI MAI SERIOASE?"

o expozitie de jocuri in societate, lumina si curiozitate






vernisaj: 24.04.2009, ora 19.30, contact 0723.971.929
GALERIA 26/OTA, Str. Dr. Staicovici 26 (Piata Operei)

"Uita-te, vezi cat sunt de frumoasa? Spune-mi la cine visezi, cine este cea la care nu iti ridici ochii, scrie cum te cheama si mai spune-mi daca sunt eu aceea. Te intreb daca iti plac culorile mele, care este data ta de nastere, raspunde cat de sincer esti, zodiile noastre se potrivesc pentru un film impreuna, scrie aici daca ai vrea sa vii.
Oracolul - colectie de lucruri delicate ascunse din timiditate si scoase la lumina ca proiectie a unei imagini despre sine. Intrebari ce aduna raspunsuri-mozaic menite sa creioneze o intentie, sa exprime ceea ce nimeni nu poate sa spuna intru totul. Mici sclipiri de interes, rute indirecte, jocuri de societate si protochestionare ce isi doreau raspunsul la prima intrebare adevarata.
Suntem colegi, prieteni, vecini - sunt intotdeauna langa tine. Intreaba-ma despre calatorii, despre pietre, nori si liniste - intreaba-ma despre mine si asteapta sa "iti las ca amintire" raspunsul. Completez al treilea caiet de amintiri, toate ma intreaba cine esti, cum te cheama si daca te-am sarutat. Cum a fost.
Cel mai important caiet al adolescentei a ramas fidel acelei perioade. Preluat de sora mai mica, completat de colegii cool, pandit de catedra, invidiat de mama si furat de el, de baiatul al carui nume era cel mai secret, oracolul arata, celui care vede printre randuri, portretul unei varste afective. Timpul in care curiozitatea se strecoara inofensiva, iar restul se sprijina pe singura intrebare importanta:

M-ai vazut vreodata?"
Claudiu Cobilanschi


"Facebook, Google, Friendster, Hi5, Myspace, Flickr, asmallworld, cateva dintre oracolele, dispozitivele contemporane de schimb în care construcţia de identitate şi recunoaşterea ei se concentrează în câmpuri de socialitate, formând iluzoriu o democraţie interactivă.
Într-o comunitate globală în care fiecare individ îşi construieste propria identitate şi modernitate, printr-o raportare la sine, spaţiile actuale de comunicare şi de schimb devin dialog al unor forme socio-culturale. Condiţia de „a fi socio-cultural” se asociaza cu bransarea imaginii personale la ...
Evenimentul lui Claudiu Cobilanschi „Vrei să trecem la întrebări mai serioase?” îsi propune mimarea unui astfel de scenariu cotidian unde schimbul de imagine ca identitate şi informaţie culturală este pus în bucla comunicarii. Artistul aduce în prim-plan un vizual detasat de orice forma de omogenitate, caracterizat de perisabil şi indefinibil, situat continuu în negociere. Construind un scenariu care trimite aluziv la oracolele adolescenţei, expresia artistică a evenimentului se formează din relaţionarea participanţilor cu obiectele ce definesc decorul expoziţiei."
Curator Adrian Bojenoiu

13 April 2009

Scoala Mihai Pop la


Şcoala Generală



Luni 13 aprilie 2009 ora 19.00, Apartamentul 17







Mihai Pop intr-o excursie de cercetare



Moşu project – un proiect de film documentar despre etnologul Mihai Pop – de Rucsandra Pop


Cariera lui Mihai Pop începe la sfârșitul anilor 20, când participă la cercetările Școlii Gusti și se încheie formal în anii 80, cînd este invitat să predea la mai multe universități americane. Momentul de glorie al profesorului maramureșean este însă anul 1971 când este ales la Paris Președinte al Societății Internaționale de Etnologie și Folclor. Rucsandra pregătește un film documentar bazat pe reconstituirea istoriei de viață a etnologului, care să arate care au fost premisele nașterii instituției virtuale denumită de discipolii acestuia “Școala Mihai Pop”. Filmul este povestea unui intelectual român care a traversat democrația interbelică, perioada fascistă, anii comuniști și democrația post-decembristă. Prin acest proiect nepoata profesorului își propune să reconstituie traseul profesorului, dar și să urmărească felul cum a influenţat vieţile celor cu care a intrat în contact.

“Pop is love cause it accepts everything. Pop is dropping the bomb, is the American dream, optimistic, generous and naïve.”
Robert Indiana on POP ART

~~~~~~~~~~~~~~
Luni 13 aprilie 2009 ora 19.00 Apartamentul 17 este la CNDB B-dul Nicolae Balcescu nr. 2 (TNB, latura nordică - acces lângă Lăptăria Enache, etaj 3/4), la Mediateca.

10 April 2009

09 April 2009

singuri acasa 7



last show on sipotul fintinilor
vineri 10 aprilie, ora 20

cu andrei, ionut, lala, lorin, ruxandra

poate vei fi invitat!

o productie lorgean theatre

03 April 2009

Jocul cu etichete, cu Lee Sass

la Şcoala Generală


Luni 6 aprilie 2009 ora 19.00, Apartamentul 17





O poveste, un proiect participativ, un joc, o discutie libera, un buzunar plin de dorinte, un instrument astrologic de prins stele, un mecanism de separat barbatii de baieti, o ascutitoare de istetime, un giumbusluc… cu Lee Sass, artist pe trambulina artei comunitare in Marea Britanie si in Romania .



Link util: http://sealass-labels.blogspot.com/







~~~~~~~~~~~~~~
Luni 6 aprilie 2009 ora 19.00 Apartamentul 17 este la CNDB B-dul Nicolae Balcescu nr. 2 (TNB, latura nordică - acces lângă Lăptăria Enache, etaj 3/4), la Mediateca.

Ce este Scoala Generala



Ne spune Anca pe Metropotam.