Pentru ca a fi strimb chiar si un pic, a devia, a sari de pe fix, a altera, a deraia de pe linia ce ti s-a tras in fata e fundamental frumos, moral si singurul mod viabil de a face politica si de a privi istoria drept in ochi, si asta pentru ca linia care ar fi continuat altfel in aceasi implacabila ordine fascista pina la infinit e ireversibil dislocata. Pentru ca venind de unde vii asta e singurul mod de a fi sincer cu tine insuti, cu cei uitati si omoriti dinaintea ta. Pentru ca imaginatia politica si estetica a culturii romane e o insiruire monstruoasa de continuitati, filoane, puritati, organicitati, forme fara fond, dimensiuni romanesti ale fiintei, etnogeneze crestine la pachet, specificuri nationale, modele si ierarhii, cautari de elite, ode catre clase mijlocii si orori de mase, reverii legionare, esente si spiritualitati, nostalgii burgheze, neointerbelicisme stupide , iresponsabile, falice, erecte, dar impotente si criminale. Pentru ca exista o istorie uitata, mizgalita, deportata si ucisa, povesti, gesturi si strigate de strimbi, de recenti, de obscuri, jidani, tigani si poponari care nu au statui si licee cu placi de marmura, decoratii si fotolii in academie.
Pentru ca exista o vreme a serenitatii impacate, si exista o vreme a criticii lucide si argumentate, si exista o vreme a datului cu bita, si exista o vreme a demolatului de sfinti, si exista o vreme a iesitului in strada in curul gol si pieptul in lycra.
Pentru ca tatal tau nu a iesit niciodata din dulap, dar ti-a spus ca daca te atinge acolo e iubire parinteasca rupta din rai si ca daca vei spune cuiva adevarul iti vei pierde radacinile, vei deveni un deznationalizat, un tradator de neam si patrie, un om fara dumnezeu, un om recent si superficial, un corect politic fara nimic sfint, neantizat si fara dimensiune ortodoxa, strimb si chiabur.
Pentru ca ati rezistat prin cultura, ati tacut in fata crimei si v-ati afundat romantic in formele frumoase ale tinerilor lasi dinaintea voastra, care au celebrat cealalta crima, v-ati retras in munti si v-ati odihnit a saptea zi si ati coborit din munti si ati vazut ca nu e bine, ca lumea care s-a facut fara voi nu s-a schimbat inca la fata, ca e murdara, colorata si pe invers, ca maninca mititei cu bere, bea vin dulce de neam prost si nu vorbeste romaneste corect, e ignobila si ingrata si ne-ati batut obrazul si ati crosetat rusinea colectiva si jalea dupa ce am fi fost daca nu eram ceea ce sintem.
Pentru ca revolutiile tinerilor din Romania s-au facut tot pentru a trage linii lungi si drepte, pentru a ingrosa liniile trase de tati si sfinti parinti, pentru a striga mai raspicat de ce urim ceea ce urim dintotdeauna, pentru ca am ocupat universitati doar ca sa interzicem mai mult, pentru a ne exmatricula colegii strimbi, ne-am lasat plete pentru a purta camasi verzi, ne-am tatuat pentru a consuma mai mult si ne-am distrat pentru a uita.
Pentru ca trebuie sa inventam un vocabular in care sa putem vorbi despre viata pe care vrem sa o traim impreuna, pentru ca nu le putem lasa lor puterea limbii si sanctitatea imuabila a cuvintelor si semnelor.
Pentru ca ei ti-au pregatit deja gramatica revoltei, iar revolta e masurata, echilibrata, relativa, poporul a vrut liniste, vrem bunastare, normalitate in toata polisemia ei tiranica, sfiristul tranzitiei si normalizare, cumpatare, cumsecadenie, omenie fara umanism, revolta e de bun simt, scandalizata si deranjata, e impotriva celor care nu vor sa stea linistiti la locurile lor, impotriva celor care le strica imaginea si brandul de tara, impotriva a ceea ce ar fi putut ei sa fie daca istoria nu si-ar fi batut joc de ei.
Pentru ca ai fost imaginat ca o linie, ti s-a cerut sa fii o linie, ai fost ucis cind nu ai fost o linie si ai uitat cind ai fost ucis, ai fost invatat ca iti creste par in palma daca incepe sa-ti placa, ca baietii nu pling si fetele nu se bat, ca nu ai voie sa vorbesti neintrebat si sa stai cu minile la spate cind esti invatat iar cind ti s-a dat voie sa fii liber sa fii tu insuti si sa iti exprimi personalitatea a trebuit sa fii curat, frumos, drept, corporatist si sanatos, sa fii tolerant atita timp cit o fac in dormitor si nu ies in strada, sa fii alternativ si altfel, ca modelul de plastic din reclama de pe bloc.
Pentru ca Brancusi nu e cultura si valoare nationala, pentru ca Brancusi a reprezentat de la bun inceput doi barbati frumosi care se saruta in Poarta Sarutului, pentru ca si el si noi am fost exilati, pentru ca si el si noi am fost refuzati, pentru ca nici el si nici noi nu lucram pentru a reprezenta tara, nu sintem mesageri, diplomati, vestitori sau agenti de turism, nu sintem prezente romanesti in strainatate care va spala obrazul gros de rusinea celor care pe care i-am inrobit si exterminat, nici el si nici noi, nu va promovam si nu facem obiecte frumoase.
Pentru ca ne-a fost mai usor si mai confortabil sa tragem linii lungi si drepte in glia patriei, sa rinduim dormitoare triste si curate, sa gospodarim familii care se pizduiesc pe traseul gardului dintre veri si cuscre, decit sa pasim singuri, cu curaj si responsabila sinceritate, cu inima mica sarind din piept, fara nume si fara pasaport, dar stiind mai bine cine sintem decit oricind pina atunci si decit oricine din liceul mizerabil care te-a facut om si din armata care te-a facut barbat, in saune si gauri murdare pline de glorie si de alti oameni fara nume si fara pasaport.
Pentru ca intr-o buna zi va trebui sa inchei acest joc ipocrit al consensului burghez, fals, imbicsit normativ si second hand, al talk showului national ieftin si plin de referinte suspecte, intelese de la sine si luate de-a gata, al dimensiunilor spirituale, al valorilor intangibile, al lucrurilor care nu se spun si nu se fac, al preafericitilor si inaltpreasfintitilor, perversi si unsurosi, al profesorasilor fascisti, bilbiiti si fuduli. In acea zi vei striga din toti rarunchii ca natiunea noastra e o idee fabricata de barbati uriti si impotenti, o idee care a urit si care uraste, o idee care a ucis, ca tatii nostri au fost criminali si mamele noastre abuzate, ca nimeni nu a spus asta pina acum, iar cind altii au spus-o am justificat crima si ne-am ascuns dupa degete butucanoase, iar cind te vor numi huligan si golan, teribilist naiv si fara dumnezeu, punkist cu idei antiromanesti si fara sapte ani de acasa, ii vei scuipa in fata si le vei intoarce spatele cu infinita gratie, ii vei lasa sa putrezeasca intr-o istorie pe care nu o vei uita si vei merge inainte.
Strimb, demn si frumos!
Cosmin Costinas
Manifestul Strimb face parte din Zilele Strimbe. O serie de evenimente si spectacole ce vor avea loc intre 26 Mai -14 Iunie, in cadrul programului “Amprenta” (curator Brynjar Bandlien), la Centrul National al Dansului Bucuresti. Puteti afla mai multe detalii la adresa: www.cndb.ro
Posts
